Imaginează-ți ca undeva există un liceu în care elevii:

  • se ajută reciproc, poartă discuții deschise cu profesorii lor, fac propuneri și participă pentru a face orele și activitățile de practică mai atractive;
  • își transformă clasa într-un spațiu creativ, prietenos și prielnic învățării. Strâng fonduri și materiale și, cu ajutorul părinților și al profesorilor, își zugrăvesc și își personalizează clasa în culori, imagini și fotografii pe gustul lor;
  • le e dragă clasa, o păstrează și vin cu plăcere la școală timp de 4 ani; contribuie, ca voluntari, la amenajarea altor spații pentru copii din localitatea lor;
  • lucrează în echipă și se străduiesc să câștige burse de merit sau premii oferite de către companiile partenere ale liceului;
  • își spun că examenul de bacalaureat nu este un obstacol de netrecut, ci un examen necesar, care le încearcă puterea de concentrare, voința și îi ajută să realizeze ceva în viață;
  • își apreciază colegii, își prețuiesc profesorii și numesc cu mândrie școala în care învață “LICEUL MEU!”

Liceul meu

Mai imaginează-ți un liceu în care profesorii vin cu drag la ore, bucurându-se de timpul petrecut cu elevii lor. Profesori apropiați de elevi, care găsesc cuvinte de apreciere pentru evoluția fiecărui elev în parte. Profesori conștienți de limitările actualului sistem educațional, care îmbogățesc materia predată cu discuții interesante și utile despre punerea în practică a lucrurilor învățate. Profesori care îi învață pe elevi să reflecteze asupra alegerilor personale, asupra lumii și a vieții, și îi încurajează să-și asume responsabilități. Profesori care inspiră respect prin punctualitate, prin modul cum își pregătesc fiecare oră, prin fermitate și corectitudine. Profesori model, aplaudați din suflet la fiecare serbare de sfârșit de an. Profesori mândri de ceea ce fac, care numesc școala în care predau “LICEUL MEU”.

Mai imaginează-ți că în acest liceu părinții sunt invitați la școală pentru a le povesti elevilor despre propria lor meserie. Imaginează-ți aceiași părinți sfătuindu-se cu dirigentele sau cu profesorul ce predă o materie care pune mari probleme copilului lor cum ar putea împreună să-l ajute mai mult pe acel copil. Părinți mulțumiți că fiul/fiica lor este capabil/ă și are șanse reale de a-și găsi un job. Timp de 4 ani, acești părinți numesc școala copilului lor “LICEUL MEU”.

Imaginează-ți un director al departamentului de resurse umane al unei companii cu sediul aproape de acest liceu care participă lunar la ședințele consiliului de administrație punând permanent problema calității pregătirii adolescenților, oferind stagii de practică pentru elevi și revizuind programul de burse. Profesioniști pentru care această școală este, de asemenea, “LICEUL MEU”.

Imaginează-ți un astfel de liceu și imaginează-ți satisfacția elevilor, profesorilor, a părinților, a reprezentanților de companie.  Imaginează-ți și rezultatele generate.

Ne-am imaginat aceste lucruri nenumărate zile și nopți și am văzut că este un vis împărtășit de mulți elevi, părinți și profesori. Și ne-am mai imaginat că orice liceu din România – de la cel mai bun colegiu național și până la ultimul grup școlar industrial din țară – ar putea să devină „LICEUL MEU” prin programul:

ADOPTĂ UN LICEU – TRANSFORMĂ LICEUL CARE ÎȚI ESTE CEL MAI APROPIAT ÎN „LICEUL MEU”!

un proces de transformare cu o durată de 3 ani facilitat de organizatori: Asociația ROI și Școala de Valori.

În 2014, organizatorii vor demara programul în 5 licee din țară ce vor fi alese ca urmare a unei campanii de selecție în primăvara acestui an. De-a lungul timpului, noi licee se vor putea alătura programului pentru a beneficia de transformarea dorită.